Dor,dor călător

Se-aşterne căldura zorilor, în pătimi,
Pe ochii presăraţi cu lacrimi.
Se-aşterne dorul îmbrăţişării,
Şi-ofere puterea uitării.

Regretul strigă,
Din sufletul trist,
Inima vrea să continue,
Pe drumul nou deschis.

Trupul simte lipsa mângâierii,
Buzele simt lipsa sărutului tăcerii.

Ochii se întristează,
Vor să zărească un zâmbet
Pe chipul fin şi dulce
Al frumosului iubit înger.

Mâinile vor să alinte iar
Pielea de catifea,
Inima vrea să danseze
Pe ritmul ei bizar.