Dor,dor călător

Se-aşterne căldura zorilor, în pătimi,
Pe ochii presăraţi cu lacrimi.
Se-aşterne dorul îmbrăţişării,
Şi-ofere puterea uitării.

Regretul strigă,
Din sufletul trist,
Inima vrea să continue,
Pe drumul nou deschis.

Trupul simte lipsa mângâierii,
Buzele simt lipsa sărutului tăcerii.

Ochii se întristează,
Vor să zărească un zâmbet
Pe chipul fin şi dulce
Al frumosului iubit înger.

Mâinile vor să alinte iar
Pielea de catifea,
Inima vrea să danseze
Pe ritmul ei bizar.

TU

Tu mă ridici,
Tu mă cobori,
Tu mă renaşti,
Tu mă dobori.
Tu îmi furi zâmbetul,
Tu mi-l readuci,
Tu îmi furi inima,
Tu mă iubeşti,
Tu mă adori,
Tu mă cunoşti,
Tu îmi zâmbeşti,
Tu mă ocroteşti.
Tu mă săruţi,
Tu mă alinţi,
Tu mă înveţi să trăiesc
Cu îmbrăţişări fierbinţi.

Alergarea prin viaţă

               

             Când eram mic eram tăcut, primul cuvânt l-am zis abia când aveam 7 luni. Acum însă nu mai pot să tac. Simt cum vor cuvintele să îmi iasă chiar şi prin piele. Vor să îmi părăsească interiorul, să iasă în lume, să încerce să schimbe ceva...şi dacă nu reuşesc, măcar să trezească câteva semne de întrebare în gândurile câtorva persoane. Noi, oamenii, suntem foarte complicaţi. Nu ştim niciodată ce vrem, trăim toată viaţa în fugă. Mâncăm pe fugă; dormim pe fugă; ne trezim în fugă; facem totul într-o fugă. Unii aleargă după microbuz dimineaţa pentru că au dormit cu 5 minute mai mult şi o să întârzie la şcoală sau la serviciu; unii aleargă după fericire, crezând că fericirea este o destinaţie, nestiind că fericirea este un mod de viaţă; unii aleargă după bani toată viaţa şi rămân cu nimic; unii aleargă după iubire; unii aleargă din cauza plictiselii; unii aleargă pentru că sunt la maraton; unii aleargă pentru că se antrenează pentru maraton; unii aleargă fără să se uite în stânga şi dreapta, fără să admire priveliştile.
               Aşa alergăm şi noi prin viaţă, alergăm singuri uitând de celelalte persoane din lumea noastră, fără să ne uităm pe unde mergem, fără sa ne aducem aminte cum este să fim fericiţi. Şi într-un final, tot ceea ce ne rămâne de făcut este să tot alergăm...să alergăm în fugă, singuri catre o destinatie deja cunoscuta.

Cuvinte

          

           Nu aş dori să recunosc, probabil voi fi criticat de unele persoane, de unele persoane care nu mă cunosc. Întrucât nu îmi pasă de aceste păreri.. pledez vinovat! Da,pledez vinovat..IUBESC CUVINTELE. Iubesc să le gândesc, iubesc să le aştern pe foaie, iubesc să simt cum îmi pătrund interiorul, iubesc să simt cum de fiecare dată cand le scriu rup melancolic părticele din sufletul meu. O calitate este că le iubesc, dar şi cel mai mare defect pentru că uneori iubesc cuvintele mai mult decât persoanele care m-au inspirat să scriu.

Sunt fericit

        Multă lume mă întreabă de ce sunt fericit, ce mă face pe mine fericit. Să fiu sincer...

Sunt fericit când:
- am ochelarii fumurii în ochi şi pot să privesc Soarele,
- simt cum adie vântul uşor prin părul meu,
- mă plimb vara prin ploaie,
- primesc un mesaj de bună dimineaţa,
- primesc un mesaj de noapte bună,
- mă sună cineva doar pentru că îi era dor de vocea mea,
- merg pe stradă şi îmi zâmbeşte o fată necunoscută,
- merg pe stradă şi văd un cuplu fericit,
- văd o mamă plimbandu-şi copilul în braţe,
- îmi sare în braţe fata pe care o îndrăgesc,
- îmi spune cineva că am un zâmbet frumos,
- îmi fac o nouă tunsoare,
- înot în mare,
- mă trezesc la 5 după-amiaza în unele zile din weekend,
- dupa un spectacol, primesc aplauze,
- îmi zice cineva să am grijă de mine,
- iau masa cu tata, mama şi fratele,
- îi văd pe părinţii mei imbratisandu-se,
- descopăr o melodie nouă care îmi place,
- mănânc batoane de ciocolată,
- fac alte persoane fericite,
- stau cu fratele de vorbă despre banalităţi,
- primesc cadouri,
- ofer cadouri,
- vizionez filme de dragoste,
- se alintă o pisică de picioarele mele,
- văd răsăritul Soarelui,
- văd apusul Soarelui,
- privesc cerul albastru,
- privesc stelele,
- mă dau în leagăn,
- dansez pe melodia preferată,
- scriu o poezie,
- recitesc mesaje vechi,
- am sentimentul că însemn ceva pe lume,
- pot aduce picătura mea de schimbare în jur,
- ....
        Sunt fericit pentru că sunt înconjurat de oameni imperfecţi, cu poveşti de viaţă imperfecte, dar care luptă pentru perfecţiune. Sunt fericit pentru că exist astăzi şi voi fi fericit în fiecare zi de mâine.


Pe tine  ce lucruri mărunte te fac fericit?

Fara EA

          

               Mi-am rugat gândurile să plece în lume, îmi trimiteam visele să o găsească în fiecare noapte, dar se întorceau de fiecare dată fără EA. Atunci mi-am dat seamă că eu eram un simplu câmp de luptă. Se dădeau numeroase lupte în mintea mea, în inima mea, în sufletul meu. Bătălii crâncene între dorinţa şi nerăbdare...între optimism şi pesimism...între dorinţă şi nepăsare...între iubire şi ură... Vroiam să o văd pe EA, dar în acelaşi timp îmi era frică. Când nu era lângă mine simţeam că lumea mea se prăbuşeşte, iar eu cad într-un abis de gânduri negre. Acum nu este lângă mine, nu este prezenţa trupesc, dar ştiu că sufletul ei îmi este mereu alături, în orice clipă, la fiecare pas, în fiecare secundă de nelinişte. Iar iubirea ei...mi-a împânzit inima, m-a copleşit cu emoţii şi am devenit dependent de zâmbetul ei de copil. Cum să trăiesc fără EA?

3 metri deasupra cerului

      În viaţă o să îţi placă de sute de persoane, o să simpatizezi mii de persoane, o să te îndrăgosteşti de atâtea ori încât o să uiţi şirul, o să iubeşti, o să ai amintiri alături de acele persoane pe care le vei uita într-un final, dar se întâmplă o singură dată în viaţă... o singură dată în viaţă întâlneşti acea persoană care intră în inimă şi suflet, îţi invadează lumea şi niciodată nu o să părăsească acel colţ pe care şi l-a găsit înăuntrul tău. După ce ai cunoscut-o ai vrea să te muţi în braţele ei, iubirea ei să îţi fie haină iar dragostea ei să îţi fie adăpost. Îţi stă gândul pur şi simplu numai la cum ar fi să fii pentru totdeauna acolo lângă ea, lângă acea persoană care te face să fii fericit încât să te simţi la 3 metri deasupra cerului. Să îşi ţină capul pe pieptul tău toată noaptea, să te trezeşti în fiecare dimineaţă alături de ea, să îi simţi buzele pe gât, să te alinte, să te răsfeţe cu şoapte, să te mângâie cât e noaptea şi ziua de lungă. Aţi vrea că nopţile trăite împreună să aibă zeci de ore în plus.
    

Dar nu vei sta împreună cu acea persoană toată viaţa, rareori se întâmplă asta... pentru că aceasta este lumea, aceasta este viaţa noastră şi nu putem să o modelăm exact cum vrem noi, nu putem să avem mereu alături pe cine vrem noi. "Şi dintr-o dată îţi dai seamă că s-a terminat...că asta a fost. Nu te mai poţi întoarce. Apoi încerci să îţi aminteşti când a începutul totul şi realizezi că a început mult mai înainte decât credeai. Îţi dai seama că se întâmplă o singură dată şi indiferent cât de mult vei încerca nu te vei mai simţi niciodată la fel, nu vei mai simţi niciodată că te afli la 3 metri deasupra cerului."

Hitch

           Şi cum apare oare sclipirea dragostei? Nu ştie nimeni. Pot doar să îţi spun că apare fulgerător de repede.
           O vezi din depărtare, se apropie de tine, părul ei se joacă cu vântul, îi simţi parfumul de departe. O priveşti, te priveşte, îi zâmbeşti, îţi zâmbeşte.
           Dar câteodată e prea greu să vezi pădurea din cauza ceţii, ce faci atunci? Ce faci când eşti prea orb şi nu vezi persoană care poate face posibilă apariţia sclipirii? Deschizi ochii!
           Îmi amintesc o frază pe care am auzit-o în film: "Pentru că asta fac oamenii, facem salturi înalte sperând că putem zbura. Pentru că în caz contrar, picăm asemenea unei pietre, intrebandu-ne tot drumul până jos, de ce naiba am sărit. Deci iată-mă, am căzut şi o singură persoană îmi dă senzaţia că pot zbura...TU!" Din această cauză trebuie să deschidem bine ochii şi să găsim această persoană, pentru că mereu avem tendinţa de a face salturi în trecut sau viitor şi trebuie să învăţăm să zburăm împreună in prezent.

Hitch - un film ce merită vizionat.

Împreună

           
           Să fii alături de mine în pat când afară plouă, să fii alături de mine după o zi grea, să ne amestecăm trupurile până le contopim, să îţi pierzi degetele fine prin părul meu, să îmi pierd buzele pe gâtul tău, să îmi pierd gândurile în sufletul tău, să îţi alint fiecare părticică de corp, să îţi mângâi fiecare zâmbet adorabil, să îţi aud vocea de copilă alintată în fiecare clipă de linişte din noapte, să îmi îngrop ziua în părul tău, să îmi înec grijile în parfumul corpului tău iar valurile  calde de şoapte să îmi umezească inima.
           Să ne uităm la filme horror, tu să te sperii, să îţi fie frică chiar şi de licuricii care apar din când în când la geam şi să mă strângi tare în braţe şi să îţi ascunzi faţa în tricoul meu îmbibat deja cu mirosul tău.
           Să râzi când îţi cânt cu vocea mea de afon, să râdem la micile glume fără sens pe care le zic uneori, să avem noaptea doar pentru noi, să avem gândurile împreunate, să mă înveţi să adorm zâmbind, să te învăţ să dormi fericită, să învăţăm să fim împreună.