Gand la miezul noptii

            Uneori e nevoie doar de un zambet si o atingere a mainilor pentru a te indragosti de o persoana. E nevoie sa fii tu insuti. De a iti declara iubirea si a o arata. Daca nu este de ajuns, nu pleca. Ramai prezent in viata persoanei iubite fie ca are ochii verzi, fie ca are suflet de copila, fie ca e nehotarata. Fii prezent in tacere, fii prezent cand te crede absent. Nu strica ce ai construit, nu fi precum milioanele de oameni care dupa despartire isi impart nu numai bunurile materiale cat si jignirile. Dar tu nu o numesti despartire..nu ai posedat nici macar un fir din bogatia ei sufleteasca, nu? Cum sa posedezi ceva din viata ei cand totul in jurul si in interiorul ei este vraiste? O zaresti astazi, nu te priveste. O vezi maine, nu iti zambeste. O vezi peste o saptamana iti zambeste si iti atinge sufletul. O iei de la capat. Atunci ii cureti inima. Esti ca Mr. Proper, faci minuni cu murdaria din inima ei. Da, exact asta esti. Ii cureti de fiecare data tristetea de pe chip si ii lasi in urma tristetii un zambet. Ajungi la inceput, te indragostesti iar de acel zambet, dar de data aceasta este diferit. Este un zambet trist, este nefericita. I se vede in ochi, i se vede in miscari, i se vede in vorbe, i se vede pe chip. Devii pentru ea cum este Soarele pentru Luna, mori putin in fiecare noapte doar ca sa straluceasca ea cateva ore. Insa tu zambesti, suflete? Tu, din interiorul meu, tu zambesti? Bunatatea si iubirea ta nu mai are valoare. Esti prea dornic de a oferi fericire in jur si ramai cu nimic. Ai fost in lumina si ai strans iubire. Ai oferit-o apoi. Acum esti in intuneric, suflete; si o sa devii si tu intuneric. Nu mai atragi lumina, nu te vede nimeni trist, dar stand in intuneric tu vezi pe toata lumea si in loc sa iti strangi pentru tine insuti lumina, o oferi celorlalti in forma de fericire. Dar tu, tu cand devii lumina pentru mine sa imi oferi fericire?