Emoţii de iarnă

             

              Emoţia atingerii şi topirii unui fulg de nea pe frunte, răcoarea pornită din vârful degetelor ce  urcă uşor pe mâneca gecii, mirosul proaspăt de zăpadă abia aşternută, orizontul învăluit în alb, gerul fabricant de flori de gheaţă pe geamuri, aburii calzi ai trupurilor ce se ridică uşor în nori şi se pierd în ceaţă, îmbrăţişările călduroase, obrajii îngheţaţi şi încălzirea buzelor cu săruturi, privirea copiilor când fac oameni de zăpadă, zâmbetul oamenilor maturi la amintirea copilăriei când lăsau urme de îngeri în nea, plăcerea de a sta în faţa focului sorbind dintr-o cană cu vin fiert, împodobirea bradului, mirosul de cozonac, mirosul de împlinire, mirosul de fericire. Emoţii, bucurie, nostalgie, imagini, mirosuri...de iarnă.

Bucurie de iarna

            

             Nici măcar strălucirea zăpezii nu îţi subminează strălucirea ce răsare din acei ochi minunaţi ce se ascund sunt pleopele ghiduşe. Nici măcar dansul fin al fulgilor nu atrage mai multe priviri decât mersul tău elegant. Nici măcar venirea iernii nu aduce mai multe zâmbete decât chipul tău. Nici măcar gerul ce însoţeşte iarna nu îmbujorează mai mulţi obraji decât vocea ta. Nu...nimic nu poate aduce mai multă bucurie decât prezenţa ta.

Ganduri despre ea - partea a II-a

Are acel zâmbet care te obligă să uiţi de probleme. acel zâmbet de pe chip cu strălucire de omăt de decembrie în razele soarelui. Acea privire nemărginită ce îţi poate pătrunde sub haine fără să te atingă. Acele mâini care atunci când umblă pe pielea spatelui lasă semne adânci, semne adânci scrijelite pe suflet. Acele buze ce îţi sărută trupul, dar îţi lasă urme pe fiecare uşă a camerelor din inimă. Acele picioare ce îţi acoperă urmele din trecut pe care doreşti să le uiţi. Acea aromă ce te transformă şi te face să fii dependent de ea. Părul ce îţi mângâie pieptul dezgolit şi lipsit de apărare. Vocea alintată ce-ţi determină fiecare celulă din corp să tremure. Poate aceasta este ea, poate..