Si parca simt nevoia..

  In zilele gri ma priveau atent in ochi si curgeau intrebarile. De ce? Nu le pasa, doar erau curiosi, doar sunt curiosi. Si parca as vrea sa vorbesc, sa zic ofuri, ganduri, franturi de suflet, sa povestesc amintiri si intamplari si sa imi fac si alte amintiri noi, sa zbor, sa rad, sa cant, sa alerg, sa imbratisez, sa iubesc, sa zambesc, sa privesc.
    E ocupata.
    E ocupata lumea cu alte planuri, cu alte vise, cu alte ganduri, cu alte viziuni de viitor, dar prezentul?
    E ocupata cu ignorari, cu false zambete, cu rautati,evitare de greutati, dar iubirea unde-i?
    Si parca simt nevoia sa imi sfaraie oasele intr-o imbratisare stransa, sa imi sfaraie buzele dupa un sarut lung si neintrerupt cu buzele fierbinti, sa rad cu buzele pana la urechi si sa imi pocneasca maxilarul, sa zambesc cu dintii imperfecti, sa vad un zambet imperfect, sa fiu, sa am un suflet doar al meu imperfect, sa fiu perfect pentru un suflet imperfect, dar sa fiu fericit.
    Si parca simt nevoia...