Dragostea...un
sentiment ciudat. Toţi căutăm această ciudăţenie pe Pământ, toţi vrem
să deţinem această putere supremă. Alergăm după ea, încercăm să ne ferim
de picăturile de ploaie ca să nu ne stricăm aspectul veşmintelor,
încercăm să rămânem perfecţi. Alergăm după ea şi ne ascundem de fiecare
fulg de zăpadă trăind cu frica că fiecare fulg care o să cadă pe
creştetul frunţii noastre o să ne răcească
pasiunea, o să ne îngheţe sufletul. Încercăm să rămânem perfecţi când
trecem prin dragoste, dar mereu când o găseşti ai vesmintele sufleteşti
şifonate. În căutarea iubirii, nu m-am ferit de ploaie, nu m-am ascuns
de fulgii reci de zăpadă, nu am sărit peste fiecare groapă găsită în
faţa mea. Am rămas în mijlocul drumului după ce am parcurs o mică parte
din el. Am oprit timpul pe loc; şi chiar dacă aveam posibilitea să mă
feresc, nu am făcut asta. Am adunat fiecare picătură şi apoi mi-am lăsat
sufletul inundat de infinite ori. Chiar dacă aveam posibilitea să
topesc fiecare fulg de zăpadă şi să simt apoi căldura emanată, nu am
făcut asta. Am vrut să simt pe propria piele răcoarea fiecărui fulg.
Chiar dacă aveam posibilitea să sar peste gropi, nu am făcut asta. Chiar
dacă a fost greu, cu răbdare şi strădanie am umplut toate gropile ivite
în cale.
Întrebarea acum este: De ce toate acestea?
Dragostea,
chiar dacă este ciudată, este ceva magic, ceva ce îţi aduce linişte,
ceea ce nu găseşti des în viaţă. Am făcut toate acestea pentru că atunci
când dragostea mi se iveşte în cale să pot să mă bucur de aceasta. Să
mă bucur că după suferinţă, după fiecare inundare a sufletului şi
îngheţare a inimii, am întâlnit ceva ce îmi încălzeşte fiecare părticică
din trup, fiecare părticică din suflet, fiecare cameră a inimii cu
vechile veşminte şifonate.
I se
citea în ochi, i se citea în acea sclipire a ochilor că este un suflet
special. Acea privire nu era la fel ca celelalte. Aceasta era genul de
privire pe care o zăreai prima într-un grup de milioane de alte priviri,
era genul de privire ce îţi rămânea întipărită în minte chiar şi în
cele mai negre clipe din viaţă. Era genul ce putea lumina în cele mai
întunecate colţuri ale inimii, genul ce putea să dea aripi sufletului.
