Noi doi

Ne ţineam de mână noi doi;


Mergeam şi păşeam alert apoi lent,
Alert când uitam că eşti mică
Şi lent când spuneai să te-aştept.

Ne ţineam de mână noi doi;
Prin pietre, pietrişuri, noroi
Pe-al meu spate mergeai, te plimbam,
Şi vorbele din topor le cântam.

Ne ţineam în braţe noi doi;
Zâmbeam, râdeam chiar şi în poze,
Iar lumea ne-admira ca pe oaze
Că radiam ca un soare amândoi.

Ne ţineam de mână noi doi;
Simţeai cum te strâng uneori tare,
Mergeam şi mergeam, nu-ntrebai,
Ştiai că te iubesc deşi doare.

Ne ţineam de mână noi doi;
Cu degetul m-alintai fără sfială
Când zâmbetul meu şi vocea calmă
În seară-ţi umplea inima goală.

Ne ţineam în braţe noi doi;
Alert apoi lent te sărutam,
Lent când uitam că timpul trece
Şi alert când mă iubeai, te iubeam.

Si parca simt nevoia..

  In zilele gri ma priveau atent in ochi si curgeau intrebarile. De ce? Nu le pasa, doar erau curiosi, doar sunt curiosi. Si parca as vrea sa vorbesc, sa zic ofuri, ganduri, franturi de suflet, sa povestesc amintiri si intamplari si sa imi fac si alte amintiri noi, sa zbor, sa rad, sa cant, sa alerg, sa imbratisez, sa iubesc, sa zambesc, sa privesc.
    E ocupata.
    E ocupata lumea cu alte planuri, cu alte vise, cu alte ganduri, cu alte viziuni de viitor, dar prezentul?
    E ocupata cu ignorari, cu false zambete, cu rautati,evitare de greutati, dar iubirea unde-i?
    Si parca simt nevoia sa imi sfaraie oasele intr-o imbratisare stransa, sa imi sfaraie buzele dupa un sarut lung si neintrerupt cu buzele fierbinti, sa rad cu buzele pana la urechi si sa imi pocneasca maxilarul, sa zambesc cu dintii imperfecti, sa vad un zambet imperfect, sa fiu, sa am un suflet doar al meu imperfect, sa fiu perfect pentru un suflet imperfect, dar sa fiu fericit.
    Si parca simt nevoia...