Imperfectiune in 2

            Dacă tot ce ai trăit alături de ea a fost doar un vis? Dacă te-ai trezi mâine dimineaţă şi în loc să îi priveşti zâmbetul ei sincer de copil îndrăgostit ai realiza că ea nu există? Apelurile interminabile au fost doar scurte reprize zilnice de somn de câteva ore, îmbrăţişările călduroase doar perna ce ţi-a fost mereu în braţe în fiecare noapte, săruturile doar lungi oftări prin somn când priveai spre cerul senin în vise de toamnă.

             

              Însă acest “Dacă..” nu există, ea nu este un vis. E chiar aici cu sufletul alături, pregătită oricând să îşi împreuneze degetele mâinii ei cu ale tale şi cu un sărut să îţi şoptească că totul va fi bine, chiar dacă de fiecare dată aţi pornit drumurile cu stângul. Aţi pornit cu stângul, dar privirile dintre voi doi au îndreptat fiecare pas greşit. Atingeri cu subînţeles doar de voi înţelese, cuvinte de alint cu încărcătură emoţională doar de voi înţeleasă, poveste lungă cu voi doi în prim plan. Nu vă înţelege nimeni, dar totuşi rămâne povestea voastră preferată. Defapt, rămâne povestea noastră preferată. Eşti atât de învăluit de aroma, nebunia şi dragostea ei încât scrii despre tine la persoana a doua.

             

              E totul atât de ireal încât pot privi întregul peisaj de iubire în ansamblu ca pe o pictură existentă chiar în faţa mea. E un peisaj de toamnă, din acest motiv o zi e soare, o zi e mohorâtă, o zi e perfectă, altă zi e imperfectă. Ar fi bine să rămână aşa imperfectă, şi ziua, şi povestea, şi iubirea. Suntem ciudaţi, nu? Când alţii aleargă după perfecţiune, noi alergăm unul după altul. Eu după tine, tu după mine. Opreşte-te puţin. Ia-mă de mână. Acum alergăm împreună, e mai bine. Alergăm mai încet, ne uităm atent unul la celălalt şi ne mai împiedicăm. Ne ajutăm reciproc, dar..

- Acum suntem murdari de praf. Ce facem?

-  Să facem baie in mare..

-  Împreună?

- Da, haide în valuri. Dar fără să vorbim, găsim răspunsuri la întrebări după.

  

Draga jurnal

            Draga jurnal, nu ti-am mai scris de mult. Voiam sa iti povestesc despre seara aceasta. Defapt despre zambetul ei din seara aceasta. Zambetul acela cand ma revede dupa mult timp, ii zambesc, imi zambeste si ii stralucesc ochii. Parul i se aseaza perfect peste umeri iar cu mersul acela elegant as vrea sa paseasca prin camera mea doar cu un tricou larg avand pe trup. Oare e bine daca numai imbratisarea ei ar putea sa imi lipeasca inima inapoi de suflet?

Despre mine, despre tine, despre toamna

           Îmi spui că fiecare vară are o poveste a ei, nu te contrazic, dar îţi mărturisesc că pentru mine toamna adună toate poveştile într-o poveste. E o poveste despre chipuri ce se ascund în spatele unor frunze uscate ce cad lin pe pământ, e o poveste despre amintiri ce zboară pe adierile reci de vânt şi îţi fac pielea să tremure, e despre bronzarea naturii, e despre ochii plini de energie ce se preschimbă în melancolici, e despre plimbările prin parcuri în ecoul cârdurilor de păsări, e despre acei ce iubesc liniştea, e despre acei ce au început iubiri în zile de septembrie, e despre acei ce adoră mirosul de frunze uscate, e despre acele persoane cu sclipiri de cer în ochi, e despre acele persoane cu instabilitate în suflet, e despre acele persoane concomitent calde şi reci, e despre 'rămas bun'uri, e despre căldura din vară şi frigul din iarnă, e despre răsărituri răcoroase, e despre primăvara iernii, e despre culori ce fascinează fotografii, e despre ultimul surâs al anului, e despre miros de struguri în aer, e despre negreală de nuci pe mâini, e despre banci pline cu frunze, e despre ploi mohorâte, e despre must, e despre strângeri în braţe in zile de octombrie, e despre poveşti vechi, e despre iubire, e despre pesimism, e despre cuvintele "poate" şi "posibil".
               E despre înmugurire. E despre despărţire. E despre împăcare.
           E despre înmugurirea melancoliei. E despre despărţirea de natura verde. E despre împăcarea cu trecutul.
        E despre mine. E despre tine. E despre noi. E despre toamnă.

Te rog, zâmbeşte

 

           Mă aflu în centrul camerei, şi nu pentru că mă consider buricul pământului ci pentru că aici m-am trezit din vis. Întind mâna spre dreapta şi dau de un loc gol, întind mâna spre stânga şi ating doar aerul rece. Deschid ochii câte unul pe rând doar ca să văd un tavan albastru cu uşoare umbre ce creează siluete fără nume. Întind mâna stângă spre mâna dreaptă şi încerc să îmi regăsesc simţul pipăind fiecare deget în parte. Nu mai simt nimic şi nu mai văd nimic. Am închis ochii nemulţumit fiind de ceea ce aveam în faţa lor. Ar trebui să fiu singur, să mă simt singur, dar cu ochii închişi fiind acum, îmi vin în minte zeci de zâmbete ce mi-au înfrumuseţat zilele de-alungul timpului. Un zâmbet cuceritor, un zâmbet ştrengar, un zâmbet melancolic, un zâmbet alb, un zâmbet simpatic, un zâmbet sincer, un zâmbet străin, un zâmbet de copil. De un nou zâmbet am nevoie şi acum, te rog, zâmbeşte-mi.

Azi e acel poimâine

          Vânt ce adie prin păr şi gânduri ce adie prin minte. Vântul te linişteşte, gândurile te istovesc, dar continui. Zâmbeşti precum un copil şi apoi îţi dispar toate probleme de pe chip. E o senzaţie aparte să te privesc. Gât, buze, nas, ochi, obraji. Piele fină şi mâini angelice. Buze rotunjite şi voce calmă. Mers elegant şi atitudine de cuceritoare. Imperfectă, dar completă. Atât de puţin timp rămas, atât de multe rămase necunoscute. Enigmă.

Gand la miezul noptii

            Uneori e nevoie doar de un zambet si o atingere a mainilor pentru a te indragosti de o persoana. E nevoie sa fii tu insuti. De a iti declara iubirea si a o arata. Daca nu este de ajuns, nu pleca. Ramai prezent in viata persoanei iubite fie ca are ochii verzi, fie ca are suflet de copila, fie ca e nehotarata. Fii prezent in tacere, fii prezent cand te crede absent. Nu strica ce ai construit, nu fi precum milioanele de oameni care dupa despartire isi impart nu numai bunurile materiale cat si jignirile. Dar tu nu o numesti despartire..nu ai posedat nici macar un fir din bogatia ei sufleteasca, nu? Cum sa posedezi ceva din viata ei cand totul in jurul si in interiorul ei este vraiste? O zaresti astazi, nu te priveste. O vezi maine, nu iti zambeste. O vezi peste o saptamana iti zambeste si iti atinge sufletul. O iei de la capat. Atunci ii cureti inima. Esti ca Mr. Proper, faci minuni cu murdaria din inima ei. Da, exact asta esti. Ii cureti de fiecare data tristetea de pe chip si ii lasi in urma tristetii un zambet. Ajungi la inceput, te indragostesti iar de acel zambet, dar de data aceasta este diferit. Este un zambet trist, este nefericita. I se vede in ochi, i se vede in miscari, i se vede in vorbe, i se vede pe chip. Devii pentru ea cum este Soarele pentru Luna, mori putin in fiecare noapte doar ca sa straluceasca ea cateva ore. Insa tu zambesti, suflete? Tu, din interiorul meu, tu zambesti? Bunatatea si iubirea ta nu mai are valoare. Esti prea dornic de a oferi fericire in jur si ramai cu nimic. Ai fost in lumina si ai strans iubire. Ai oferit-o apoi. Acum esti in intuneric, suflete; si o sa devii si tu intuneric. Nu mai atragi lumina, nu te vede nimeni trist, dar stand in intuneric tu vezi pe toata lumea si in loc sa iti strangi pentru tine insuti lumina, o oferi celorlalti in forma de fericire. Dar tu, tu cand devii lumina pentru mine sa imi oferi fericire?

Vreme bacoviană

            A izbucnit cerul. Toate reproşurile şi gândurile nerostite până acum le revarsă asupra pământului. După lungi zile cu soare arzător ce transforma cerul în albastru şi încălzea pământul evaporandu-i toate lacrimile; după lungi nopţi cu luna de partea lor ce le ţinea de veghe şi le lumina misterele ascunse bine în deunăzi; după toate acestea îşi făcu simţită prezenţa griul înnorat al trecutului.

            Precum un tăvălug ce se năpusteşte asupra bulgărilor se revarsă şi toate frustrările adunate de-alungul timpului impregnând sufletul solului cu picături de regrete ce nu vor putea fi evaporate decât după apariţia curcubeului şi după multe zile cu soare.

Povestea mea preferata

              Eu o sa îti fiu chipul pe care îl vei vedea când vei închide ochii pentru a dormi. Tu o sa fii fata din povestile pe care le voi spune nepotilor. O sa fii zâmbetul pe care îl voi visa în fiecare noapte. Vei fi sufletul ce nu va pleca niciodata din interiorul meu. Vei fi numele la auzul caruia voi tresari mereu. Îti voi fi amintirea care atunci când îti apare în minte te va face sa zâmbesti astfel încât sa îti apara iarasi în obraji acea micuta gropita.
Poate o sa ma revezi cândva, iar ochii ni se vor întâlni. Ochii vor straluci iarasi, poate buzele tale se vor uni cu buzele mele, inima o sa o ia razna si nu o sa ne mai dam drumul din brate. Apoi o sa alerge o fetita în urma mea. Poate o sa aiba ochii tai, poate o sa aiba zambetul tau, poate o sa aiba chipul tau, poate o sa ma întrebe 'Tati, de ce ai lacrimi în ochi?'. Atunci o sa va îmbratisez si pentru câteva momente o sa strâng în brate lumea întreaga.

Ganduri la miezul noptii

                 După un moment în viaţă ajungi să trasezi o linie. O trasezi dreaptă de data aceasta, e singura dată când faci ceva corect. Începi să îţi dai seama că ţi-au rămas în minte lucrurile simple, cele care contează cel mai mult. Îmbrăţişarea după o lungă perioadă de despărţire. Un te iubesc şoptit la ureche. Un semn pe gât. O urmă pe inimă. O promisiune cu degetele mici. O poză în care va ţineaţi de mâna şi te ascundeai cu faţa în părul ei. O plimbare prin ploaie fără a planifica asta. O scrisoare. Buchetul de flori galbene adunat împreună. Conversaţiile de ore întregi. Întâlnirile de ore întregi fără vorbe. Sărutările pe ascuns. Cuvintele de alint. Micile cadouri. Micile tachinări. Îmbrăţişările lungi. Privirile. Zâmbetele. Poate toate acestea par plictisitoare, dar ele contează cel mai mult.
Preţuieşte ce ai acum înainte să se tragă linie, mâine s-ar putea să rămâi doar cu amintirile zilei de astăzi sau cu regretele ca nu ai putut indrepta deciziie gresite luate ieri.

Seară de aprilie

Şi-au întâlnit privirile. Ochii se cunoşteau între ei. Îşi zâmbeau. S-au îmbrăţişat zeci de secunde. “Ce bine îmi pare că ai venit! Mi-a fost dor de ţine..”. Obraji roşii. Buze roşii. Inimi înfierbântate. S-au întâlnit mâinile. Se jucau. Degetele se împreunau. Degetul mare alinta uşor pielea fină a mâinii ei. Degetul ei mic se ascundea în interiorul palmei lui. Sute de secunde, zeci de minute. Degetele încă îşi făceau jocul lor ştrengar în timp ce el se afla la pieptul ei.

“Ce tare îţi bate inima.”

“Datorită ţie..”

Linişte… Se întoarce cu privirea spre ea. Buzele pecetluite.

“Abia aşteptam să mă săruţi iarăşi.”

Se ascunde cu faţa în părul lui.          

“Oare mâinile pot să şoptească prin jocul lor ceea ce gândim?”

“Ce crezi că îti şoptesc mângâierile mele acum?”      

“Mă iubeşti?”

“Precum un copil îndrăgostit.”

Timp, viata, iubire

         

          Mă gândesc la timp, mă gândesc la timp că trece prea repede. Uneori luăm decizii în viaţă care fac timpul să se scurgă şi mai rapid şi fără folos. Risipim prea mult făcând ceva ce nu ne place, de la mâncarea pe care o mâncăm până la jobul ales..sau orice ar fi acel 'ceva' care ne îndrumă greşit să ne gândim la fericire ca la o destinaţie, neştiind că fericirea este un drum, un mod de viaţă, o pasiune. Îngrădim sufletul în mediocritate, în ipocrizie, când ar trebui să îi dăm voie să se rostogolească în iubire, cunoaştere, afecţiune, dragoste, familie. Legăm braţele de lucruri când ar trebui să le dăm frâu liber să îmbrăţişeze persoanele iubite. Îngropăm picioarele în pământ când ar trebui să le lăsăm să alerge pe plaja goală. Forţăm ochii să vadă zilnic clădiri gri şi nori cenuşii în oraşe aglomerate. 
         Când o să începem să dăm voie picioarelor să alerge împreună cu persoana iubită pe plajă la mare?
         Când o să începem să dăm voie braţelor să strângă în braţe persoana iubita?
         Când o să dăm voie ochilor să privească împreună cu persoana iubita un răsărit de Soare?
         Să dărâmăm zidurile sufletului, să permitem iubirii să iasă prin toţi porii inimii pentru a fi siguri că în ziua de mâine şi apusul, şi răsăritul ne va găsi în aceleaşi braţe, lângă aceeaşi inimă, lângă acelaşi suflet alături de care dorim să trăim.


- Si am visat o căsuţă de paie pe plajă, în care o să stau şi iarna, şi vara.
- Şi mai e cineva în ea?
- Suntem numai noi doi. A, şi marea.
- Păi şi nu intră apă în căsuţă când e furtună?
- Nu. Când e furtună intrăm noi în apă şi ne plimbăm prin valuri.

Simplitate

      


         -Când îţi aşterni pe buze acel ruj de un roşu aprins;
         -Când îţi aşterni pe buze acel zâmbet de nedescris;
         -Când îţi strălucesc ochii când te privesc şi apoi în braţe te cuprind;
         -Când îmi lipseşti şi apoi cu şoapte mă surprinzi;         
         -Când plângi, când razi, când zâmbeşti, când eşti fericită sau tristă;        
         -Când eşti alintată şi vrei să te simţi iubită.

          Când nu ştii cât eşti minunată, atunci eşti cea mai frumoasă.

Tatuaj pe suflet

       



       Sunt numeroase locuri potrivite pentru a îmi face un tatuaj. Încheietura mâinii, umăr, gât, gleznă, spate, piept.
       Cum ar fi să îmi tatuezi spatele cu unghiile? Să ştiu în fiecare zi că acele corzi de vioară roşii sunt ale tale?
       Cum ar fi să îmi tatuezi pieptul? Să-mi pictezi linii şi curbe cu părul tău?
       Cum ar fi să îmi tatuezi gâtul? Să păstrez rujul roşu al buzelor tale ore şi zile întregi?Dar ce zici de un tatuaj pe suflet? Cum ar fi să îmi tatuezi sufletul? În loc de ace să foloseşti sentimentele, în loc de cerneală să foloseşti iubirea. Tu decizi dacă va fi un tatuaj de câteva săptămâni, luni, ani sau de ce nu...permanent?
       Deci, ce zici? Vrei să fii artista în tatuaje pe trupul şi sufletul meu?

Zâmbeşte-mi

          


              Vrei să mă cucereşti? Zâmbeşte-mi. Zâmbeşte-mi când mă vezi supărat, zâmbeşte-mi pentru că mă revezi după multe zile, zâmbeşte-mi pentru că îţi zâmbesc, zâmbeşte-mi
pentru că aşa simţi, zâmbeşte-mi fără motiv. Cele mai sincere zâmbete îmi aduc cea mai mare bucurie. Pătrunde-mi în suflet şi promit că vei avea mereu un loc bine
păstrat acolo, pătrunde-mi în inimă şi promit că nu vei muri niciodată pentru că vei dăinui mereu în scrierile mele.
            Vrei să mă cucereşti? Fii simplă.
            Vrei să mă ai? Fii tu însăţi.
            Vrei să îmi vezi sufletul? Priveşte-mă adânc cu ochii tăi minunaţi verzi.
           Cele mai sincere vorbe şi atingeri se transformă în cele mai frumoase sentimente, iar cele mai frumoase momente vin în timp, chiar când nu te aştepţi.
           Vrei să mă cucereşti? Lasă-te cucerită; promit că vei fi iubită.

Zâmbet

         



               Am mai scris despre tine.. Tu cea care dansezi vara cu picăturile de ploaie când afară e furtună şi aduci razele de Soare printre nori. Tu cea care mă întâmpini mereu cu un zâmbet. Tu cea care ai vise măreţe. Tu cea care te împotmoleşti exact când trebuie să faci cel mai important pas. Tu cea care eşti dependentă de propria nefericire. Tu cea care eşti perfectă cu toate imperfecţiunile tale. Cea care găseşte mai multă fericire în vorbe decât în fapte. Cea care nu ştie să îşi ia rămas bun. Cea care pune virgulă acolo unde trebuie să pună punct. Cea care adoră să privească, dar urăşte să iubească. Cea care găseşte mai multă fericire în nefericirea ei singură, decât în fericirea ei alături de altcineva. Cea care are ochii strălucitori, dar totuşi trişti. Cea care tânjeşte după iubire, dar fuge de ea ca la maraton. Cea care va fi copil chiar şi când va fi femeie. Cea care va da cu piciorul oricărei şanse de iubire. Cea care va spune mereu cu un zâmbet mai mult decât spune în o mie de cuvinte. Cea care este şi va fi mereu o mică parte în amintirile mele. Cea care isi va aşeza mereu iubirea pe buze şi o va transforma într-o minune cu un simplu zâmbet.

Back to back

              

       TU ai putea să îmi pătrunzi în cele mai adânci colţuri ale inimii şi să culegi cele mai frumoase sentimente pe care sunt capabil să le am. Ai putea primi iubire nu ca în basme, nu iubire fictivă, iubire reală, iubirea unică. Eu aş putea fi cea mai de preţ haină care îţi înveleşte nu numai trupul, ci şi sufletul. TU ai putea să fii cel mai de preţ sentiment care m-ar putea învălui şi care m-ar feri de tentaţiile din jur. Tu...chiar ai putea, dar priveşti doar carcasa, nu în profunzime.