Despre mine, despre tine, despre toamna

           Îmi spui că fiecare vară are o poveste a ei, nu te contrazic, dar îţi mărturisesc că pentru mine toamna adună toate poveştile într-o poveste. E o poveste despre chipuri ce se ascund în spatele unor frunze uscate ce cad lin pe pământ, e o poveste despre amintiri ce zboară pe adierile reci de vânt şi îţi fac pielea să tremure, e despre bronzarea naturii, e despre ochii plini de energie ce se preschimbă în melancolici, e despre plimbările prin parcuri în ecoul cârdurilor de păsări, e despre acei ce iubesc liniştea, e despre acei ce au început iubiri în zile de septembrie, e despre acei ce adoră mirosul de frunze uscate, e despre acele persoane cu sclipiri de cer în ochi, e despre acele persoane cu instabilitate în suflet, e despre acele persoane concomitent calde şi reci, e despre 'rămas bun'uri, e despre căldura din vară şi frigul din iarnă, e despre răsărituri răcoroase, e despre primăvara iernii, e despre culori ce fascinează fotografii, e despre ultimul surâs al anului, e despre miros de struguri în aer, e despre negreală de nuci pe mâini, e despre banci pline cu frunze, e despre ploi mohorâte, e despre must, e despre strângeri în braţe in zile de octombrie, e despre poveşti vechi, e despre iubire, e despre pesimism, e despre cuvintele "poate" şi "posibil".
               E despre înmugurire. E despre despărţire. E despre împăcare.
           E despre înmugurirea melancoliei. E despre despărţirea de natura verde. E despre împăcarea cu trecutul.
        E despre mine. E despre tine. E despre noi. E despre toamnă.