Romance

      

               Te aştept în întuneric. Apari. Cu strălucirea ta luminezi întreaga cameră. Te apropii. Inimile noastre se simt, se recunosc, s-au întâlnit în atâtea nopţi. Te strâng în braţe,  simt cum te topeşti. Simt cum ţi se topeşte fiecare particica de corp, fiecare particulă în parte. Îmi strigi numele şi mă topesc şi eu la auzul vocii tale. Topiţi ne întindem pe podea şi ne adunăm într-un singur corp. Ne îngheţăm din priviri şi ne dezgolim de fiecare picătură de apă rămasă.
              Simţim podeaua umedă, simţim trupurile înfierbântate. Ne îndepărtăm din minte orice urme de gânduri exterioare. Ţipi cu gândul până oboseşti. Cu mâinile mele te încarc cu energie, cu buzele tale mi-o oferi înapoi. Ne topim, îngheţăm, ne dezgolim de gânduri triste. Incet, incet, imi revărs fericirea de a fi cel care îti deţine inima asupra trupului tău ce mă aşteaptă într-o sublimă linişte. Te las încet pe spate făcându-te să simţi iubirea mea în fiecare atom al tău. Iar tu mă răsplăteşti cu zâmbetele sufletului tău, ele ajungând în cel mai întunecat colţ al minţii mele şi luminându-l.

Alaturi de ea

       Îi simt respiraţia caldă asupra frunţii mele reci, îi simt buzele fierbinţi asupra gâtului meu rece, îi simt inima bătând în ritm alert preluând din bătăile inimii mele care se zbate acum lent, îi simt degetele cum se mişcă de sus în jos pe spatele meu, îi simt fiecare particulă de parfum cum se îmbină cu pielea mea, îi simt fiecare clipire şi fiecare schimbare a strălucirii ochilor ei după fiecare clipă în care mă priveşte.
      Îmi simte fiecare tremur de emoţie, îmi mângâie fiecare centimetru de corp, îmi oferă oxigen, chipul ei îmi cântă la pian doar din priviri, cu ochii creionează un peisaj de vis: un lac, o lună plină, siluete de stele pe cer, familii de astre ce au făcut norii să dispară; apoi îmi umblă zburdalnic prin gânduri până oboseşte şi se prăbuşeşte în braţele mele. Cădem amândoi pe iarbă îmbrăţişaţi, mirosim parfumul iubirii cum s-a îmbinat cu parfumul ierbii verzi. Mirosim fericirea, mirosim natura, mirosim libertatea, mirosim iubirea...

Exercitii: acum si viitor

     

             Ia-o de mână, priviţi-vă minute în şir, priveşte-i cu atenţie fiecare strălucire a ochilor pe care o are când se se uită la tine, priveşte-i fiecare surâs, fiecare urmă de rid brăzdată de tristeţe, fiecare cută a pielii de pe chipul ei, fiecare sprânceană, fiecare fir de păr apoi strânge-o în braţe şi mangaiei părul. Aşezaţi-vă pe iarbă cu faţă în sus. Având mâinile împreunate priviţi către cer şi închideţi ochii. Imaginează-ţi cum arătaţi acum fiind împreună, cum ar arăta dacă te-ai trezi în fiecare dimineaţă privindu-i chipul şi îndrăgostindu-te mereu de aceeaşi strălucire a ochilor şi acelaşi zâmbet de copil. După acest prim exerciţiu, imaginează-ţi că eşti împreună cu ea peste 10 ani, peste 10 ani când va fi o femeie în toată firea, când va avea acelaşi zâmbet frumos pe chipul ei, un zâmbet de femeie care îţi va aduce aminte de sufletul ei de copilă îndrăgostită.
Imaginează-ţi că eşti împreună cu ea peste 20 de ani, 30 de ani,40 de ani...cum ar fi?
      Acum strânge-o tare în braţe minute în şir, simte-i fiecare tremur al degetelor când te alintă, fiecare adiere de vând ce îi străbate părul şi şopteşte-i acele 2 cuvinte pe care nu i le-ai mai zis niciodată. Iubeşte-o! :)

Teama din oglindă

    

       Ce este cel mai uşor în viaţă? Cel mai uşor e să dăm vina pe celălalt în loc să admitem că am greşit. Recurgem la tot felul de gesturi execrabile pentru a crea o lume proprie în care cel de lângă noi greşeşte şi reacţionează necorespunzător, şi în tot acest timp noi nu facem nimic greşit. Ne considerăm perfecţi, fiecare dintre noi este centrul planetei. Suntem o copie fidelă a celuilalt, nu există diferenţe. Sinceritatea ne omoară, ne oboseşte viaţa. Obosim şi ne punem mâinile la urechi ca să nu auzim adevărul, închidem ochii şi ne imaginăm acea lume proprie. În lumea imaginată te absolvi de orice vină. Vedem doar defectele persoanelor de lângă noi, iar calităţile le lăsăm uitate în amintiri.
    Trăim într-o lume imaginată ca fiind perfectă, trăim după principiul: Decât să privim în oglindă vina, mai bine spargem toate oglinzile…