luni, 22 aprilie 2013

Un comentariu:

  1. Nu pot să cred, iubitul meu frate, că și acum îți aduci aminte de micul nostru bostănel!!! Nu îmi vine să cred ce repede trece timpul. Nu îmi vine să cred cât de ușoară era viața când eram copii, când nu ne păsa că mama ne striga de 3-4 ori la masă, iar noi tot la fotbal eram și când ne întorceam mâncarea tot caldă era pentru că mama avea grijă de asa. Nu îmi vine să cred că mai acum câțiva ani eram amândoi și împărțeam totul, iar acum suntem la 341 de km distanță, dar totuși știu că în curând vom fi iar amândoi, în curând o să ne bucurăm de aceeași frăție fără ceartă care ne ține de 17 ani! Tu ești micul meu frate mare! :*

    RăspundețiȘtergere