Mi-am rugat gândurile să plece în lume, îmi trimiteam visele să o găsească în fiecare noapte, dar se întorceau de fiecare dată fără EA. Atunci mi-am dat seamă că eu eram un simplu câmp de luptă. Se dădeau numeroase lupte în mintea mea, în inima mea, în sufletul meu. Bătălii crâncene între dorinţa şi nerăbdare...între optimism şi pesimism...între dorinţă şi nepăsare...între iubire şi ură... Vroiam să o văd pe EA, dar în acelaşi timp îmi era frică. Când nu era lângă mine simţeam că lumea mea se prăbuşeşte, iar eu cad într-un abis de gânduri negre. Acum nu este lângă mine, nu este prezenţa trupesc, dar ştiu că sufletul ei îmi este mereu alături, în orice clipă, la fiecare pas, în fiecare secundă de nelinişte. Iar iubirea ei...mi-a împânzit inima, m-a copleşit cu emoţii şi am devenit dependent de zâmbetul ei de copil. Cum să trăiesc fără EA?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu