Sunt unele momente când încă mă gândesc la ea. Nu pentru că aş fi îndrăgostit de ea, pentru că nu mai sunt, ci doar de dragul clipelor petrecute împreună cu ea.
Am fost cineva special pentru ea sau doar o emoţie de moment? Oricum, am prevestit acest moment în care mă gândesc la ea în timp ce ascult instrumentalul la pian a melodiei noastre. O vorba pe care mi-a zis-o ea şi sună astfel: "Probabil o voi da în bară că de obicei şi vei ajunge să mă urăşti şi să nu mai vrei să auzi de mine." încă îmi umblă prin gând. Ştia doar cât de mult ţin la ea şi că nu voi putea niciodată să o urăsc, dar probabil că asta gândim cu toţii...dacă greşim mult unei persoane, e mai bine să ne urască şi să ne prefacem că nu ne-am cunoscut niciodată decât să luptăm şi să acoperim fisurile.
Nu o urăsc, îmi pare bine că încă se îmbracă cu acel zâmbet de copil, sper că este fericită şi că are un motiv de bucurie în fiecare clipă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu