O noapte de martie

        
            Ora 23:25. Mă întorc de pe o parte pe alta, îmi aranjez perna, mă uit pe pereţi, am mintea învăluită de tot felul de gânduri.Nu pot să adorm.
            Aştept,aştept,aştept...nu a mai venit de câteva zile, dar într-un final apare.  Îşi cere scuze că a întârziat, se aseaza uşor lângă mine, mă sărută, îşi aseaza capul pe umărul meu, părul ei şaten invaluindu-mi pieptul. Stăm aşa câteva minute, nimeni nu scoate nici o vorba, se aud doar bătăile inimii în această linişte a sentimentelor. Mă strânge cu putere în braţe şi îmi şopteşte că îi este cel mai bine lângă mine şi că i-am lipsit. Se cuibăreşte în sufletul meu din ce în ce mai mult cu fiecare clipă de linişte trăită şi îmi copleşeşte inima cu tandreţe.  Doresc să îi răspund, să îi şoptesc mii şi mii de cuvinte pe care nu le-a mai auzit până acum, dar mă rezum doar la un sărut pe frunte, pe năsuc, apoi pe buze. Adora să fac acest gest şi în acele momente îi strălucesc ochii în întunericul acesta curat. Se apropie cu buzele de urechea mea: "Te iubesc!". Rămân mut secunde în şir...apoi mă trezesc din vis. Mă uit la ceas, ora 00:15; am visat-o iarăşi...