Am propriul meu colţ de cer, Şi în locul acesta Voi scrie propriile poeme. Am pana unui pegas Din basmele cu Făt-Frumos, Şi-o călimară cu cerneală roşie Precum sângele unui dragon.
Cuvinte se preling uşor pe foaia albă, Invaluindu-ţi trupul cu un mare mister, Mister ce se aşterne cu viteza luminii Pe al tău chip de înger.
Te vreau aici cu mine, În colţul meu de cer, Să fii steaua mea călăuzitoare, Punctul meu de reper. Să nu mă pierd prin veacuri, Să nu mă pierd prin nori Cum obişnuiesc deseori.
Ea era umărul pe care puneai capul cândva, Chipul ce îţi zâmbea, Mintea ce te lumina, Limba ce îţi şoptea, Buzele ce te sărutau, Ochii ce te priveau, Urechile ce te ascultau, Trupul ce te încălzea, Inima ce te iubea, Sfatul ce te salva, Gândul ce te moraliza, Fata ce te adora, Sufletul ce-ţi promitea că va fi al tău La bine şi la greu Prin ploaie sau foc În ghinion sau noroc.
Şi există acele clipe în care nu mai pot să respir, acele clipe în care
simt că totul mă sufocă. Momentele când plimbandu-mă prin parc şi
călcând pe covorul foarte frumos de coji de seminţe şi mucuri de ţigară
văd adolescenţi care înjură şi râd de bătrâni. Băieţei ce încă nu au
terminat clasele primare discută despre noile preturi de la pachetele de
tigari şi fetiţele despre noile implanturi mamare ale vedetelor
autohtone. Când ajung acasă şi deschid tv-ul, mi se face greată, tot
felul de specimene (care din păcate nu sunt pe cale de dispariţie) cu
fiţe, manelişti cu lanţuri la gât mai groase decât cele cu care sunt
legate harpoanele apar pe la diferite emisiuni să ne povestească despre
ale lor vile şi maşini de lux în care-şi plimbă consoartele siliconate.
Toată lumea se ceartă cu toată lumea la emisiuni de scandal, iar bunul simţ se pare că a cam dispărut la majoritatea. S-a întors lumea pe dos?
Voi începe să scriu despre CEVA. Acest ceva poate fi orice, poate avea orice formă, orice culoare, orice denumire, orice greutate, orice înălţime, orice lăţime, orice compoziţie. Poate fi găsit oriunde, în cer, pe pământ, în sol, în apă şi este posibil ca acest ceva chiar să nu existe. Poate fi orice te înconjoară, poate fi înăuntrul tău, poate fi în casa ta, în mintea ta, în viaţa ta. Încă nu ai ghicit ce este acest CEVA? Ei bine, nici eu nu ştiu ce este.
1 mare întinsă, strălucitoare în noapte, valuri ce ţipă din ce în ce mai tare sarutandu-se cu plaja ; 1 plajă cu firicile de nisip încă fierbinte; 1 lună plină în depărtare ce albeşte orizontul. Petale de trandafiri; lumânări; pahare de cristal; Pinot Noir; cântece de pian. 2 trupuri unite; 2 suflete fericite ; 2 inimi îmbrăţişate; 2 mâini împreunate; 2 perechi de buze; şoapte; săruturi; îmbrăţişări; plimbări ale buzelor pe gât; urme de ruj pe piept şi clipe păstrate în memorie o eternitate.
Ora 23:25. Mă întorc de pe o parte pe alta, îmi aranjez perna, mă uit pe pereţi, am mintea învăluită de tot felul de gânduri.Nu pot să adorm.
Aştept,aştept,aştept...nu a mai venit de câteva zile, dar într-un final apare. Îşi cere scuze că a întârziat, se aseaza uşor lângă mine, mă sărută, îşi aseaza capul pe umărul meu, părul ei şaten invaluindu-mi pieptul. Stăm aşa câteva minute, nimeni nu scoate nici o vorba, se aud doar bătăile inimii în această linişte a sentimentelor. Mă strânge cu putere în braţe şi îmi şopteşte că îi este cel mai bine lângă mine şi că i-am lipsit. Se cuibăreşte în sufletul meu din ce în ce mai mult cu fiecare clipă de linişte trăită şi îmi copleşeşte inima cu tandreţe. Doresc să îi răspund, să îi şoptesc mii şi mii de cuvinte pe care nu le-a mai auzit până acum, dar mă rezum doar la un sărut pe frunte, pe năsuc, apoi pe buze. Adora să fac acest gest şi în acele momente îi strălucesc ochii în întunericul acesta curat. Se apropie cu buzele de urechea mea: "Te iubesc!". Rămân mut secunde în şir...apoi mă trezesc din vis. Mă uit la ceas, ora 00:15; am visat-o iarăşi...
Mă gândesc la copilărie. Laperioada aceea din viaţă când găseam în orice un motiv de bucurie, atunci când învăţamsă merg pe bicicletăşi chiar dacă aveam julituri la genunchi, coate şi glezne nu mă dădeam bătut, cădeam, măridicamşi nimic nu măputeaîmpiedicasă reincerc. Când ajungeam acasă de lagrădiniţăsau de laşcoalăşiprima activitate pe care o făceam erasămă joc; dar nu jocuri pe computer,x-box sau playstation; măjucam cu maşinuţe saumă duceam pe la prietenii din acele vremuri casă facem schimburi de abţibilduri Yu-Gi-Oh! sau Dragon Ball-Z.Nu ştiu atunci de ce îmi doream atât de mult casă cresc maimare, acum am 17 ani şimăsimt prea matur. Văd copii de 6-7 ani care vor acum numai telefoane şi laptopuri de ultima generaţie şidacă le cumpără părinţii o maşinuţă de jucărie strâmbă din nas. M-am maturizat prea devreme, ne-am maturizat prea devreme, lumea s-a maturizat prea devreme iar copiii nu maiştiusă se bucure de lucrurile mărunte.
Puiule de om,
De ce privesc în jos
Şi iau în serios
O lume şuie, întoarsă pe dos?
Dacă ai fi lângă mine să mă strângi în braţe m-aş îndrăgosti de îmbrăţişarea ta; dacă aş vorbi cu tine m-aş îndrăgosti de caracterul tău; dacă ţi-aş vedea ochii de aproape m-aş îndrăgosti imediat de ei; dacă aş vorbi faţă în faţă cu tine, mereu m-aş îndrăgosti de vocea ta; dacă m-ai alinta m-aş îndrăgosti de mângâierea ta,m-aş îndrăgosti şi de obrăjorii tăi dacă te-aş vedea când roşeşti. Dacă te-aş strânge în braţe...aş auzi inima ta bătând şi m-aş îndrăgosti de ritmul inimii tale; dacă te-aş săruta m-aş îndrăgosti de buzele tale; dacă ai fi lângă mine m-aş îndrăgosti de prezenţa ta; dacă ai fi lângă mine m-aş îndrăgosti de parfumul tău; dacă te-aş mângâia m-aş îndrăgosti de pielea ta. Dacă am fi împreună m-aş îndrăgosti nebuneşte de tine.
Salutare tuturor! Mă numesc Dumitru Cosmin şivă invit să îmi citiţi prostiile pe care le scriu pe aici. Îmi propun să scriu articole care săvă atragă şi sa va impartasesc gandurile mele. Mi-am creat blogul căsă îmi exprim liber ideile şi pentru a povesti despre întâmplările din viaţa mea.